Arhive etichete: DOGO FERTI ADAPT

Gestatia falsa la caini .

Sarcina falsă este o afecțiune comună la femelele necastrate. Este cunoscută și sub numele de pseudosarcină la câini.

Aproximativ 80% dintre femelele nesterilizate – cele care au încă ovarele și uterul – vor prezenta unele semne ale unei sarcini false cel puțin o dată în viață.

Aproximativ 67% vor avea simptome recurente.

Sarcinile false încep la aproximativ 45 până la 60 de zile după ultimul ciclu de estru al câinelui tău – cunoscut și sub numele de călduri – și imită multe dintre simptomele unei sarcini reale .

Sarcinile false pot dura de la o săptămână la o lună.

Simptomele pot începe la orice vârstă sau după orice ciclu de estru.

Totuși, câinele tău poate să nu experimenteze o sarcină falsă după fiecare ciclu.

Ce cauzează sarcini false la câini?

Sarcina falsă la câini este cauzată de schimbările hormonale normale care încep după fiecare ciclu de estru.

Scopul acestei schimbări este de a pregăti corpul câinelui pentru sarcină.

Uneori, totuși, aceste schimbări progresează chiar și atunci când câinele tău nu este gestant .

Nivelurile unui hormon numit progesteron sunt ridicate atunci când câinele dvs. ovulează – în timpul căldurii – și încep să scadă în jur de șase sau mai multe săptămâni mai târziu.

Această scădere a progesteronului duce la creșterea nivelului unui alt hormon: prolactina.

Nivelurile ridicate de prolactină cauzează multe dintre simptomele unei sarcini false.

Sarcina falsă poate fi cauzată și de sterilizarea câinelui prea curând după un ciclu de estru. Îndepărtarea ovarelor modifică nivelurile hormonale într-un moment problematic al ciclului câinelui tău, ceea ce duce la simptomele unei sarcini false.

Cel mai bine este să așteptați cel puțin opt până la zece săptămâni după ce câinele dvs. a fost ultima dată în călduri înainte de a-l steriliza. În funcție de rasă, câinii intră în călduri de 1-2 ori pe an.

Care sunt simptomele gestatiei false la câini?

Simptomele gestatiei false sunt foarte asemănătoare atât ân schimbările fizice, cât și ân cele comportamentale care se întâmplă cu o femelă care este de fapt gestantă. Simptomele se pot intensifica cu fiecare ciclu de estru.

Simptomele fizice includ:

  • Depresie
  • Letargie
  • Pierderea poftei de mâncare
  • Glandele mamare umflate
  • Producția de lapte
  • Retenție de fluide
  • Semne de travaliu fals
  • O burtă umflată

Modificările comportamentale includ:

  • Cuibărit – aproximativ 66% dintre câinii cu sarcini false își adună multe dintre jucăriile într-o zonă și devin protectoare față de acel loc.
  • Supraprotecția jucăriilor – aproximativ 54% dintre câinii cu sarcini false vor păzi și vor transporta în mod constant anumite jucării.
  • Agresiune
  • Încercarea de a se autoalimenta

Dacă aceasta este prima dată când câinele tău dă semne de sarcină falsă, ar trebui să o duci la veterinar pentru a exclude o sarcină reală sau o afecțiune mai gravă.

De asemenea, ar trebui să vă consultați medicul veterinar dacă simptomele durează mai mult de opt săptămâni.

Acesta poate fi un semn de disfuncție hepatică sau hipotiroidism – alte afecțiuni care modifică nivelul hormonilor câinelui tău.

AntiLact Pet de la DOGOteka

Supliment complementar sub formă lichidă pentru câini și pisici

INDICAȚII:

Se recomandă utilizarea Antilact PET:

  • în cazuri de pseudosarcină (alăptare și comportament anormal)
  • la sfârşitul perioadei de lactaţie după înţărcare pentru refacerea fiziologică a glandei mamare. Nu provoacă pierderea poftei de mâncare!

Fitocomplexele de :

  • Cynara scolymus (Flavonoide, Taninuri, Steroli),
  • Uncaria tomentosa sălbatică (alcaloizi pentaciclici oxindol, triterpene, glicozide ale acidului chinovic)
  • Salvia officinalis (Flavonoide, Cetone, Acid clorogenic, Acid rosmarinic) efectuează o acțiune sinergică care poate ajuta la reglarea secreției de lapte.

UNCARIA TOMENTOSA

Gheara de pisică (Uncaria tomentosa wild) este o plantă din familia Rubiaceae, cunoscută și sub numele de „uña de gato”; sau gheara de pisică, datorită formei spinilor săi în formă de cârlig, care permit plantei să se agațe și să se sprijine de copacii din apropiere, crescând în sus în căutarea luminii. Este cunoscut pentru proprietățile imunostimulante, antivirale și antiinflamatorii, este util împotriva infecțiilor.

Salvia officinalis

Salvia officinalis este o plantă din familia Labiatae sau Lamiaceae (la fel ca cimbrul și menta), originară din Orientul Mijlociu și din Marea Mediterană, dar acum răspândită aproape în toată lumea.

Cunoscută și folosită în bucătărie pentru aromatizarea mâncărurilor, salvia este cunoscută și ca remediu în medicina populară pentru antiinflamator, antiseptic, digestiv, diuretic, Proprietăți de vindecare.

Numele său derivă din salvus, adică sănătos, datorită virtuților sănătoase atribuite plantei. În medicina populară, este folosit pentru a facilita înțărcarea, datorită acțiunii sale galactofuge. Utilizarea lui, de fapt, face gustul laptelui matern mai neplăcut și scade producția acestuia.

Salvia officinalis împotriva tulburărilor digestive

După cum am menționat, în virtutea proprietăților sale coleretice, salvia poate fi considerată un ajutor valid în contracararea tulburărilor digestive și poate fi utilă și în caz de pierdere a poftei de mâncare.

Cynara scolymus

Cynara scolymus sau anghinare.

Medicamentul acestei plante erbacee, bienală sau perenă, este alcătuit din frunze, în special cele din primul an.

Anghinarea este folosită în formulări pe bază de plante digestive, purificatoare și aperitive.

Laxitatea carpiană la căței

Ce este laxitatea carpiană?

Laxitatea carpiană este o afecțiune în care carpul (încheietura labei) are o gamă de mișcare anormală sau excesivă. În mod normal, atunci când un câine isi sustine greutatea , ar trebui să puteți trasa o linie aproape dreaptă prin carp. La un câine cu laxitate carpiană, însă, nu este cazul. Carpusul este lax (slăbit), în loc să fie ținut în poziția sa normală.

Laxitatea carpiană se poate manifesta în două moduri: hiperextensie carpiană (extensie excesivă a încheieturii labei ) sau flexie carpiană (extensie insuficientă a încheieturii labei ).

În hiperextensia carpiană, care este cel mai frecvent tip de laxitate carpiană, articulația carpiană (articulația încheieturii labei) este hiperextinsă. Puii afectați apar cu picioarele plate în picioarele din față, deoarece carpul lor se prăbușește spre pământ. Pintenul , care este un tampon mic situat în spatele carpului, poate chiar să atingă pământul atunci când acești căței merg.

Flexia carpiană este opusul hiperextensiei carpiene și este mai puțin frecventă. Carpul unui cățel cu flexie carpiană este înclinat înainte în timpul purtării greutății, astfel încât carpul este posibil să se umfle pe partea din față a piciorului.

Ce cauzează laxitatea carpiană ?

Cauza de bază a laxității carpiene nu a fost determinată definitiv, dar au fost propuse multe teorii. Cauzele potențiale includ factori nutriționali (în special aportul caloric excesiv și/sau aportul excesiv de calciu), factorii genetici și creșterea pe suprafețe alunecoase.

În timp ce o singură cauză de bază a laxității carpiene nu a fost identificată, majoritatea cazurilor implică un anumit grad de slăbiciune musculară si ligamentară. Lipsa exercițiilor fizice și timpul crescut pe suprafețe alunecoase pot juca un rol, fie individual, fie în combinație cu alți factori. Fără o dezvoltare adecvată a mușchilor care înconjoară și stabilizează carpul, articulația în sine devine instabilă.

Deși laxitatea carpiană afectează de obicei ambele picioare din față , uneori este afectat un singur membru. Acest lucru apare cel mai frecvent atunci când celălalt membru este atelat sau bandajat, din cauza unei răni. Atunci când piciorul unui cățel este atelat, piciorul opus trebuie să facă toată munca de a purta greutatea . Mulți cățeluși nu au mușchi adecvați în jurul carpului pentru a face acest lucru în mod eficient, așa că acest lucru poate duce la instabilitatea carpului.

Care sunt semnele clinice ale laxității carpiene?

Laxitatea carpiană este observată cel mai frecvent la câinii de talie mare. Semnele de laxitate carpiană pot fi observate în orice moment începând cu vârsta de 6 săptămâni, dar afecțiunea este observată cel mai frecvent între trei și șase luni. Unii căței dezvoltă semne aparent peste noapte, în timp ce alte cazuri progresează lent, pe o perioadă de câteva zile până la săptămâni.

La majoritatea cățeilor, afecțiunea nu pare a fi dureroasă. De fapt, în cazurile ușoare, cățeii afectați aleargă și se joacă adesea normal. Acești căței nici măcar nu par să observe că au o problemă ortopedică , până când proprietarul observă că picioarele din față arată „ciudat” (flexie carpiană sau hiperextensie carpiană). În cazuri mai severe, totuși, puii afectați pot părea slăbiți pe membrele afectate și reticenți în a merge sau a alerga.

Cum se tratează laxitatea carpiană ?

Modificarea activității este adesea recomandată pentru cățeii afectați. Acești căței ar trebui ținuți departe de suprafețele alunecoase, permițându-le în schimb să se deplaseze pe suprafețe care oferă o aderenta mai bună. Covorul, iarba și covorașele de cauciuc sunt toate opțiuni bune de pardoseală pentru cățeii cu laxitate carpiană. Permițând cățeilor să se miște pe aceste suprafețe, riscul de rănire este minimizat și mușchii din jurul carpului se pot dezvolta pentru a ajuta la stabilizarea articulației.

În cazurile severe, medicul veterinar poate pune un bandaj ușor sau înfășura în jurul carpului pentru o stabilitate sporită. Acest bandaj este lăsat pe loc timp de aproximativ o săptămână. Nu există într-adevăr un răspuns corect sau greșit cu privire la faptul dacă cățeilor cu laxitate carpiană ar trebui să li se pună atele; studiile au arătat că oricare abordare (atela sau fără atela) poate fi eficientă.

Suplimentarea puiului este de asemenea foarte importanta !

Suplimente eficiente pentru laxitatea ligamentara sunt : KynovitalProtect Junior , DogoJunior , Canhydrox GAG , etc…

Pentru detalii si sugestii nu ezitati sa ne contactati la numerele de telefon afisate pe site-ul sara-dog.ro .

Un cățel sosește: cum întâmpinați cățelul pentru a trăi fericiți împreună.

„Îl voi conduce de mână până va avea puterea să meargă singur; si voi scoate din calea lui cat pot de multe pietre, il voi invata sa se fereasca de cele ramase sau sa mearga hotarat pe ele.” Anne Brontë, Doamna din Wildfell Hall

Ochii cățeilor sunt ceva magnetic pentru mine. Este minunat să-ți imaginezi câtă viață, câte calități și câte talente nedescoperite sunt ascunse în acele creaturi minuscule! Va fi la fel de interesant să primiți un cățeluș în viața voastră: din experiența mea, vă raportez patru focusuri pe care să le aveți mereu în vedere, care vă vor permite să trăiți această aventură cu conștient și seninătate.

1. NU te grăbi

Un cățel trebuie să experimenteze, da… dar să nu uităm să-i respectăm vremurile pentru a putea conta pe o dezvoltare psihofizică liniară care să ducă la un individ adult echilibrat și senin. Din acest motiv, catapultarea lui în toate situațiile fără a-i evalua cu atenție experiențele i-ar putea pune în pericol stabilitatea emoțională viitoare în diverse situații. Este esențial să observăm și să știm să interpretăm corect răspunsurile pe care ni le oferă, recunoscând momentele critice alături de el și sprijinindu-l cu răbdare și empatie atunci când se află în dificultate. Odihna și somnul sunt la fel de importante ca și jocul și învățarea despre lume!

2. FI ACOLO

Va trebui să construim o relație solidă cu cățelul nostru bazată pe încredere pentru a deveni cea mai bună bază sigură pe care o poate avea: este necesar să-i îndeplinim nevoile emoționale, să-i primim emoțiile, să acordăm sprijin constant, să indicăm direcția potrivită pentru ca cățelul să poată învață cum să o facă singur într-un moment atât de delicat și sensibil al creșterii sale. Momentele de singurătate și detașare trebuie construite treptat, pe măsura vârstei și cu răspunsurile pe care ni le transmite cățelușul. Este bine să prevedem și să introducem o figură de referință secundară coerentă și stabilă, care să ne poată lua locul în absența noastră, mai ales dacă este prelungită și sistematică. Întotdeauna protejăm cățelul de orice ar putea să-l sperie, să-l traumatizeze și de potențiale pericole! Dacă știm să fim un ghid prezent, apropiat și iubitor, amândoi vom beneficia pe viață!

3. CUNOAȘTEȚI-VĂ RECIPROC

Avem privilegiul să-i admirăm creșterea zi de zi, cucerire după cucerire… să nu o uităm! Cel mai bun cadou pe care îl putem face relației noastre este să ne permitem să știm cu cine avem de-a face fără preconcepțiile, așteptările și suprastructurile tipice pentru noi, oamenii, observându-ne cățelul și încercând să înțelegem cine este, ce vrea să facă și care este locul lui în lume. Fiecare individ ne va arăta tendințe și interese, ne va face să înțelegem ce iese în evidență în ochii lui, în ce găsește mulțumire și autoeficacitate: este de datoria noastră să știm să citim și să „ascultăm” toate aceste dispoziții mentale ca precum și să le respecti pe cât posibil. Permiterea catelului nostru sa fie el insusi ne va face sa identificam si sa savuram fericirea lui care va deveni si a noastra! Cat despre noi…. Vom fi sub observație constantă și nimic dintre noi nu va scăpa partenerului nostru de viață care în foarte scurt timp va ști cine suntem, ce vrem să facem și care este locul nostru în lume (de multe ori mai bun decât știm noi!!).

4. BAZAȚI-VĂ PE OAMENI COMPETENȚI

Este un semn de responsabilitate să nu lași nimic la voia întâmplării sau să treci prin încercare și eroare: faza de dezvoltare a cățelușului este un moment din viața lui care merită atenție și dăruire. Sfatul meu este să ne bazăm pe specialiști din sector care, mai întâi prin consultanță specifică și apoi prin parcurs educațional, ne pot însoți chiar de la alegerea cățelușului, favorizând stabilirea unei relații echilibrate și corecte, prevestitor de experiențe înălțătoare și îmbogățitoare. pentru toată turma.

5. CREAȚI RUTINE!

Cu ajutorul unei persoane profesioniste experte, este important să se stabilească „ritualuri” încă din primele zile (cum ar fi, de exemplu, cea a mesei, a plimbării, restul) pentru a permite cățelușului să se încadreze în familie. dinamică mai ușor, construind așteptări clare cu privire la ceea ce se va întâmpla în beneficiul prețiosului său echilibru psihofizic și pentru ca noi proprietarii să ne „amintim” sistematic toate nevoile de bază ale câinelui nostru, îndeplinindu-le eficient și corect.

Sfat final: BUCURATĂ-TE DE FIECARE MOMENT!

Cățelușul tău este cățeluș o singură dată: bucură-te de fiecare mică cucerire, de fiecare nouă aventură, de îmbrățișări, de momentele de joacă și de cele de relaxare absolută. Trăiește fiecare experiență făcută împreună cu entuziasm, de parcă ar fi un cadou pe care-l oferi relației tale. Aproape fără să-ți dai seama, te vei trezi să te uiți la fotografiile făcute cățelușului tău și să-ți amintești de acea perioadă frumoasă cu un pic de nostalgie. Eu cred că un cățeluș ne dă literalmente viața peste cap: să-l întâmpinăm va fi o provocare, dar premiul care ne așteaptă este neprețuit.

Angelica Gaffuri

Mă numesc Angelica Gaffuri și o constantă m-a însoțit mereu în viață: câinii. M-am născut și am crescut printre câini și compania lor a fost întotdeauna indispensabilă pentru mine atât de mult încât am decis să urmez un curs de studii care mi-a permis să devin, ca punct de plecare, educator de câini cognitiv-zooantropologic cu calificarea de Prime Orme. tehnician (deprinderi si cunostinte specifice privind cresterea si educatia catelului). Sunt un operator educațional de zooantropologie: cred cu tărie în valoarea educațională a relației om-animal, în special pentru copii și adolescenți. Sunt în posesia brevetului Basic Animal Urgency Operator. Am urmat un Master specific privind comunicarea intraspecifică a câinelui și urmez pregătirea ca Consultant în Fitonutraceutice și ca Asistent al câinelui în Intervenții Asistate cu Animale (IAA)…. Sunt proiectat într-un viitor pe care îl văd bogat în dresaj și experiență în lumea câinilor.

Articol DOGOteka !

Ce cunoasteti despre Giardia ?

Dacă aveți un câine sau o pisică, cu siguranță ați auzit de acest parazit care se instalează în intestinul animalului. Animalul infestat excretă chisturi de giardia în mediu cu fecale. Aceste chisturi sunt o sursă potențială de contaminare pentru alte animale sănătoase.

Te întrebi unde animalul tău de companie cu 4 picioare poate intra în contact cu giardia:

– in parc

– zona pentru câini

– în pădure

– locuri frecventate de alte animale

– adăposturi

– canisa

Giardia poate fi vindecată, dar poate fi și prevenită?

Raspunsul este da!

Diagiar, supliment complementar conceput pentru o bunăstare intestinală normală. Giardia este un protozoar care trăiește ca un oportunist în intestinele prietenului tău cu 4 picioare.

Diagiar, cu compoziția sa studiată special, creează un habitat nefavorabil pentru parazit.

Diagiar poate fi asociat cu terapia farmacologică sau poate fi folosit doar ca prevenire a giardiozei.

Articol DOGOteka !